Tom Kenyon: Efectele sunetului asupra geniului vostru innascut
(Editat dintr-un articol aparut in Scientific Background, 11 decembrie 2006)
“Folosirea sunetului si muzicii, pentru a produce „vindecare”, are o istorie lunga, ce se intinde in trecut, spre inceputurile efective ale omului.
Exista documente care atesta faptul ca, folosind instrumente precum vocea umana, tobele, fluierele si instrumentele de percutie, samanii si vindecatorii indigeni au modificat starile cerebrale (adica, activitatea neuronala din creier). Aceste studii au demonstrat, de pilda, ca anumite tipare ale batailor la tobe pot mari activitatea theta din cortexul cerebral – o stare cerebrala cunoscuta ca avand legatura cu starile hipnagogice (premergatoare instalarii somnului). de constienta, cu starile de spirit asemanatoare visului, precum si cu starile de creativitate mentala neobisnuita.
Cercetarile intreprinse asupra efectelor neurologice ale sunetului au demonstrat ca creierul uman reactioneaza la tonul pur, in moduri foarte specifice. Scanarile PET – care determina consumul de glucoza la nivel celular – indica faptul ca sunetul sau muzica pura (fara cuvinte) stimuleaza cresterea activitatii celulare in emisfera dreapta.
Desi ambele emisfere cerebrale ale creierului proceseaza multe tipuri diferite de informatii, se poate face o impartire simpla a repartizarii sarcinilor.
Desi, in general vorbind, exista diferente unice intre creierele oamenilor, emisfera stanga proceseaza limbajul si logica.
Pe de alta parte, emisfea dreapta nu „intelege” limbajul, ca atare. Totusi, emisfera dreapta proceseaza informatiile spatiale, paradoxul, lucrurile noi si informatiile non-verbale, in moduri de care emisfera stanga este incapabila.
Chiar daca aptitudinile noastre de a intelege si de a crea limbajul constituie componente vitale ale experientei noastre umane, inteligenta noastra detine si alte aspecte valoroase, pe care, in general, cultura noastra nu le recunoaste ca avand valoare inerenta.
Ironia de aici este ca istoria e plina de situatii in care descoperirile stiintifice au aparut in momentul in care oamenii de stiinta si-au folosit aptitudinile emisferei drepte, pentru a „intelege” situatiile si oportunitatile, in moduri inedite.
In aceasta privinta, una dintre povestirile mele preferate se refera la chimistul german Kekule, care se chinuia sa descopere structura lantului benzenului.
Intr-o noapte, exasperat ca nu e in stare sa determine structura acestei molecule, a avut un vis cu adevarat ciudat, in care a vazut un sarpe care isi inghitea coada.
Exista aici cateva lucruri pe care eu le consider interesante. Unul este acela ca visul lui cu sarpele care isi inghite coada este de fapt un simbol alchimic stravechi, numit Uroborus, asociat uneori cu auto-reflexivitatea, cum ar fi in sensul de ceva care se re-creeaza.
Kekule s-a trezit din vis si a „stiut” ca aceea e structura benzenului. Ceea ce a facut din Kekule mai degraba un geniu, decat o persoana care pur si simplu a avut un vis neobisnuit, a fost capacitatea sa de a „traduce” imaginile spatiale din emisfera dreapta intuitiva, in limbajul emisferei sale stangi, adica, logica si matematica.
Ca o remarca marginala interesanta, cel putin un istoric a consemnat faptul ca Kekule nu a fost prima persoana care a descoperit lantul benzenului. In orice caz, cine, ce si cand a descoperit nu prea are mare legatura cu visul in sine al lui Kekule. Kekule a sustinut ca imaginea aparuta in vis a fost in mod indubitabil esentiala in procesul sau de rezolvare creativa a problemei.
Exista documente care atesta faptul ca, folosind instrumente precum vocea umana, tobele, fluierele si instrumentele de percutie, samanii si vindecatorii indigeni au modificat starile cerebrale (adica, activitatea neuronala din creier). Aceste studii au demonstrat, de pilda, ca anumite tipare ale batailor la tobe pot mari activitatea theta din cortexul cerebral – o stare cerebrala cunoscuta ca avand legatura cu starile hipnagogice (premergatoare instalarii somnului). de constienta, cu starile de spirit asemanatoare visului, precum si cu starile de creativitate mentala neobisnuita.
Cercetarile intreprinse asupra efectelor neurologice ale sunetului au demonstrat ca creierul uman reactioneaza la tonul pur, in moduri foarte specifice. Scanarile PET – care determina consumul de glucoza la nivel celular – indica faptul ca sunetul sau muzica pura (fara cuvinte) stimuleaza cresterea activitatii celulare in emisfera dreapta.
Desi ambele emisfere cerebrale ale creierului proceseaza multe tipuri diferite de informatii, se poate face o impartire simpla a repartizarii sarcinilor.
Desi, in general vorbind, exista diferente unice intre creierele oamenilor, emisfera stanga proceseaza limbajul si logica.
Pe de alta parte, emisfea dreapta nu „intelege” limbajul, ca atare. Totusi, emisfera dreapta proceseaza informatiile spatiale, paradoxul, lucrurile noi si informatiile non-verbale, in moduri de care emisfera stanga este incapabila.
Chiar daca aptitudinile noastre de a intelege si de a crea limbajul constituie componente vitale ale experientei noastre umane, inteligenta noastra detine si alte aspecte valoroase, pe care, in general, cultura noastra nu le recunoaste ca avand valoare inerenta.
Ironia de aici este ca istoria e plina de situatii in care descoperirile stiintifice au aparut in momentul in care oamenii de stiinta si-au folosit aptitudinile emisferei drepte, pentru a „intelege” situatiile si oportunitatile, in moduri inedite.
In aceasta privinta, una dintre povestirile mele preferate se refera la chimistul german Kekule, care se chinuia sa descopere structura lantului benzenului.
Intr-o noapte, exasperat ca nu e in stare sa determine structura acestei molecule, a avut un vis cu adevarat ciudat, in care a vazut un sarpe care isi inghitea coada.
Exista aici cateva lucruri pe care eu le consider interesante. Unul este acela ca visul lui cu sarpele care isi inghite coada este de fapt un simbol alchimic stravechi, numit Uroborus, asociat uneori cu auto-reflexivitatea, cum ar fi in sensul de ceva care se re-creeaza.
Kekule s-a trezit din vis si a „stiut” ca aceea e structura benzenului. Ceea ce a facut din Kekule mai degraba un geniu, decat o persoana care pur si simplu a avut un vis neobisnuit, a fost capacitatea sa de a „traduce” imaginile spatiale din emisfera dreapta intuitiva, in limbajul emisferei sale stangi, adica, logica si matematica.
Ca o remarca marginala interesanta, cel putin un istoric a consemnat faptul ca Kekule nu a fost prima persoana care a descoperit lantul benzenului. In orice caz, cine, ce si cand a descoperit nu prea are mare legatura cu visul in sine al lui Kekule. Kekule a sustinut ca imaginea aparuta in vis a fost in mod indubitabil esentiala in procesul sau de rezolvare creativa a problemei.
Atunci cand e stimulata emisfera cerebrala dreapta – ca in folosirea sunetului sau tonalitatii pure – are loc adesea o crestere a starilor de constienta neobisnuita. Acest lucru se intampla deoarece emisfera dreapta angreneaza aspectele spatiale si intuitive ale inteligentei noastre. In aceste stari neurologice, perceptia noastra asupra realitatii (atat cea interioara, cat si cea exterioara) poate fi foarte diferita de experienta noastra de fiecare zi. Simturile noastre pot deveni mai ascutite sau sensibile, mai vii sau rafinate. Nu e ceva neobisnuit sa avem o experienta mai instantanee despre viata noastra interioara mentala si emotionala, prin perceptia directa a impulsurilor noastre psihice (adica, emotiile din adancul fiintei noastre, fanteziile si conflictele sau dramele arhetipale), din timpul acestor tipuri de stari modificate. In astfel de imprejurari, e posibil ca materialul nostru mental/emotional inconstient sa se prezinte sub forma de imagistica interioara (imagini ca din vis) sau chiar dialoguri interioare.
Desi, in general, cultura noastra occidentala este indiferenta fata de astfel de stari emotionale si mentale profunde, numeroase relatari anecdotice, din viata marilor savanti si artisti, arata ca aceste stari de spirit constituie cai de acces catre geniul nostru innascut.
Neuropsihologia a demonstrat in mod limpede ca ne folosim doar o mica parte din potentialul creierului/mintii. O cauza a acestui lucru are de-a face cu simplul fapt ca creierul nostru construieste noi retele neuronale doar atunci cand e solicitat in maniere noi.
Desi, in general, cultura noastra occidentala este indiferenta fata de astfel de stari emotionale si mentale profunde, numeroase relatari anecdotice, din viata marilor savanti si artisti, arata ca aceste stari de spirit constituie cai de acces catre geniul nostru innascut.
Neuropsihologia a demonstrat in mod limpede ca ne folosim doar o mica parte din potentialul creierului/mintii. O cauza a acestui lucru are de-a face cu simplul fapt ca creierul nostru construieste noi retele neuronale doar atunci cand e solicitat in maniere noi.
In 1983, mi-am inceput munca in domeniul psihoacusticiii, cu Acoustic Brain Research (ABR)/Cercetarea acustica a creierului, pentru a studia efectele sunetului si muzicii asupra creierului, ca mijloc de a mari potentialul uman, in domeniul creativitatii si genialitatii superioare.
Pe baza acestei cercetari si a propriilor experiente cu tehnologia bazata pe sunet, sunt convins ca starile de constiinta modificata constituie o cheie importanta pentru descatusarea unei mari parti din potentialul nostru nefolosit. Iar ca tehnologie care sa ne ajute, sunetul si muzica sunt neegalate.
A auzi inseamna a crede, asa ca va invit sa simtiti voi singuri puterea sunetului si muzicii, de a influenta starile de constiinta modificata.”
(Sursa:www.tomkenyon.com)
Pe baza acestei cercetari si a propriilor experiente cu tehnologia bazata pe sunet, sunt convins ca starile de constiinta modificata constituie o cheie importanta pentru descatusarea unei mari parti din potentialul nostru nefolosit. Iar ca tehnologie care sa ne ajute, sunetul si muzica sunt neegalate.
A auzi inseamna a crede, asa ca va invit sa simtiti voi singuri puterea sunetului si muzicii, de a influenta starile de constiinta modificata.”
(Sursa:www.tomkenyon.com)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu